Când te privesc, iubito, timpul încetează,
În ochii tăi, eternitatea dansează.
Respirația ta, cântec lin și curat,
Se unește cu a mea, în ritm înnodat.
Bătăile inimilor noastre, două ceasuri divine,
Se aliniază, ca două stele peregrine.
În preajma ta, simt cum cerurile se deschid,
Și-n adâncul tău, găsesc Altarul meu timid.
Nu e doar iubire, nici carne, nici dor,
E un foc ce arde veșnic, e ca un cor.
Energiile noastre, un dans fără sfârșit,
O karmă ce renaște, un destin împodobit.
Așa cum în Biserică, simt harul ceresc,
Lângă tine, mă bucur să trăiesc.
Tu ești rugăciunea ce nu are cuvânt,
Un templu al iubirii, o chemare pe pământ.
Fiecare atingere e un jurământ,
În mâinile tale, găsesc un legământ.
Ești lumânarea ce arde blând în Altar,
O flacără vie, o clipă primită-n dar.
Iubirea noastră n-are margini, nici hotar,
E cerul și pământul, un veșnic nectar.
Prin tine, iubito, am aflat că mă iubesc,
Cu trup, cu suflet, cu tot ce sunt, te împlinesc.
E ca o rugă șoptită-n tăcerea adâncă,
O chemare sfântă ce nu poate să se frângă.
În tine văd creația, începutul și sfârșitul,
Tu ești chemarea, calea și nesfârșitul.
În brațele tale, timpul se scurge blând,
Suntem o rugăciune, un ecou vibrând.
Prin iubirea ta, mă ridic către cer,
Ești altarul meu viu, eternul meu mister.