Pe-un altar tăcut, sub raze de lumină,
Trupurile noastre dansează în tihnă.
Atingeri mângâie, ca șoapte de vânt,
Un drum spre ceruri, în suflet adânc.
Pe pielea ta, fiecare sărut e cânt,
Gâtul, spatele, pieptul... un legământ.
Ne pierdem în ritmul divin al momentului,
Timpul dispare, dar suntem ai prezentului.
Mâinile mele deschid porți cerești,
Cu atingerea lor, simt cum mă iubești.
Fiecare atingere, un vers de dor,
Un limbaj tainic ce curge ușor.
Privirea ta mă poartă spre sacru-mistuit,
Iar buzele tale îmi șoptesc la infinit.
Simt cum trupul tău, cald, fremătător,
Se unește cu-al meu, într-un singur fior.
Aceasta nu e doar iubire de carne și plăcere,
Ci un ritual ce-n sufletele noastre se cere.
Suntem o rugă, o flacără vie,
O unire sfântă, ce doar timpul o știe.
În tărâmul sacru ce-l creăm din noi,
Suntem zei ai iubirii, de dincolo de ploi.
Tu ești altarul, eu lumânarea arzând,
Împreună, iubito, ne re-naștem vibrând.
Cuvintele tale, ca un cântec senin,
Îmi șoptesc dorințe, un freamăt divin.
Fiecare „îmi place...” mă face să zbor,
Mă umple de viață, de foc și fior.
Pe pielea ta, simt fiorii dansând,
O simfonie vie, trupul tău vibrând.
Reacțiile tale: o artă... un dans,
Mă atrag spre tine, în etern balans.
Șoaptele tale mă hrănesc cu pasiune,
Sunt ghidul meu blând, a ta rugăciune.
În glasul tău găsesc chemare divină,
Spre drumul plăcerii ce ne tot îmbină.
Respir pasiunea ce din tine izvorăște,
Fiecare tresărire, sau oftat ce-nflorește.
Tu mă ghidezi, cu vocea ta senină,
Într-un ritual al iubirii, scăldat în lumină.
Frivole tresăriri, pielea-ți ce mă cheamă,
Sunt tabloul ce-mi scrie iubirea în ramă.
Trupul tău, o hartă ce-o ador,
Un tărâm viu, ce-n mine naște adevăr.
Ești muza ce-mi dă puterea de-a crea,
Fiecare gest al tău îmi scrie povestea.
Ne unim, iubito, în sunet și mișcare,
Suntem un cântec viu, o clipă fără de hotare.
Și astfel, iubito, ne pierdem mereu,
Într-o uniune sfântă, doar noi și Dumnezeu.
Tu-mi ești inspirația, eu pictorul tău,
Împreună creăm un infinit tablou.