Ți-am ținut spatele când totul se clătina.
Ți-am respectat copilul cu suflet curat,
Am fost acolo… chiar și când ai uitat.
Ți-am adus și flori, și sprijin, și tăcere,
Când îți plângea gândul și-n tine era fiere.
Ți-am ascultat problemele ce nu-mi aparțineau,
Dar le-am purtat cu mine, căci te iubeam.
Și ce mi-ai dat? O mască bine pusă,O piesă veche, cu drama ascunsă.
Vorbe dulci dar trimise la altul din trecut,
Sperând să-i fie ciudă de ceea ce-a pierdut?
M-ai folosit. Am fost oglindă pentru-a tale răni,
Dar n-ai văzut că-s om, nu doar un vis în zori.
Mi-ai cerut să-ți fiu tărie când erai slabă,
Dar m-ai tras în jos când îți era teamă.
Ai crezut că iubirea-i un plan de evadare,Că poți trăi prezentul doar când ai apăsare.
Dar eu nu-s pansament pentru ceva distrus,
Nici treaptă ca să urci spre un vechi apus.
Îmi iau rămas bun fără mânie sau ură,
Dar cu lecții scrise-n suflet, nu pe hârtie pură.
Drumul tău va duce-n tine, cu viitoarele-ți trăiri,
Al meu să fie-n pace, armonie și plăceri.
