Tu, mamă, ai fost ca un vânt răscolind,
Ba blândă, ba furtună, dar mereu ocrotind.
Ai pus rânduială în pașii noștri mici,
Ne-ai învățat să fim drepți, să fim mari, să fim unici.
În casa ta, totul avea rostul său clar,
Ordinea-i sfântă, descălțatul la prag.
Nicio firimitură nu scăpa privirii,
Și nimeni nu-ți zdruncină ție legile firii.
Ne-ai hrănit cu iubire, cu pâine și cu dor,
Cu ciorbe fierbinți și povețe cu spor.
Ne-ai făcut oameni mari, ne-ai croit drumul cel drept,
Cu blândețe și asprime, cu răbdare și respect.
Știam că-ntr-o clipă, sub cerul senin,
Vântul te schimbă, și-i nor pe destin.
O vorbă-i căldură, un zâmbet e-alin,
Iar următorul cuvânt ar putea fi un suspin.
Și totuși, mamă, oricât a fost de greu,
Ești stânca aia dreaptă ce ne-a ținut mereu.
Și chiar dacă vântul te schimbă, te-nclină,
În sufletul nostru rămâi rădăcină.
Astăzi, la acest ceas aniversar,
Ai fost și ești sufletului nostru far!
Îți spunem cu drag și respect nesfârșit:
C-ai fost mama ce-n toate ne-a dăruit.
Și chiar dacă uneori tu însuți te frângi,
Îți spunem, mamă, să nu te încrunți.
Te iubim așa cum ești, dulce și aprigă,
Ești steaua ce-n noapte mereu ne este dragă.
La mulți ani, mamă!