Prin ochii tăi, lumina curge blând,
Și sufletu-mi dezgolit se face cânt.
Departe mi-s rușinile... lanțurile-s pierdute,
Lângă tine, simt libertăți neștiute.
Pe altarul iubirii mă las expus,
Sub atingerile-ți catifelate, cerul mi-este pus.
Pașnic și calm, mă topesc în tine,
Tu ești adierea ce-mi alină din suspine.
Zâmbetul tău, dor ce mă-nvăluie lin,
Îmi sculptează inima, ca pe un cristal divin.
În sufletul tău găsesc respectul, o comoară,
Tu ești iubirea ce-mi cântă la a inimii vioară.
În sufletul tău portretul vieții se-ntregește,
Cu dragoste pentru cel ce-n amintire viețuiește.
Tatălui tău - lumină veșnică-n gânduri adânci,
Îi porți respectul în tăcere, ca unei rugi.
Iubirea ce-o dai copilului tău îndrăgit,
E ca un soare ce strălucește ne-mblânzit.
Cu fiecare gest, cu fiecare zâmbet dăruit,
Arăți lumina sufletului tău deosebit.
Iar mamei tale, sprijinul tău de zi cu zi,
Îi oferi respect și cu lumină o învălui.
Acea recunoștință, dulce și curată,
E floarea inimii tale, de fiecare dată.
Puterea ta, iubito, un munte făr sfârșit,
S-a construit din vremuri ce te-au încercat cumplit.
Dar în același timp, în brațele mele vii,
Ca un fulg de zăpadă să te-alini, de e noapte, de e zi.
Tu ești gingășia tremurând sub cer senin,
Dar și stânca ce-n furtună stă mândră, fără chin.
Între forță și blândețe, sufletul tău dansează,
Și inima mea, iubito, doar pentru tine vibrează.
În fiecare clipă, văd ce ai construit,
Un suflet plin de viață, de viață dăruit.
Te iubesc pentru ce ești: puternică și firavă,
Lumina vieții mele: dulce și suavă.
În preajma ta, iubito, simt că tu-mi ești viața,
Un râu de lumină, focul ce arde gheața.
Rămâi a mea rază, a visului meu stea,
Căci lângă tine mă simt viu, mereu ceva.