Se frânge metalul, se sparge-o oglindă,
Se șterg pașii vieții sub vânt și sub tină.
Dar ce-i o zgârietură pe-un geam trecător,
Când sufletul încă-ți respiră ușor?
Se duce banul, se pierde o casă,
Se năruie ziduri, nimic nu contează.
Căci ce-i un perete, un lemn sau un hotar,
Când dragostea-ți crește în pieptul tău clar?
Nu-ți frânge ființa pentru ceva trecător,
Pentru tabla ce sună, or aurul înșelător.
Căci nu iau bogatul, nici cel amărât,
Mai mult decât pacea ce-n suflet și-au strâns.
Ești vie, ești iubire, ești cer în priviri,
Ce-i un lucru pierdut când iubirea o simți?
Atât timp cât îți bate inima în piept,
Ai tot ce contează, ai tot ce-i drept.