În astă noapte, iubito, mă-ndemn a fi furtună,
Să curg un val fierbinte, pe trupul tău s-apună.
Să-ți umplu pielea albă cu flăcări și văpăi,
Să fiu suspin ce arde pe sânii tăi cei goi.
Cuprinde-mă în brațe, ca vântul ce dezmiardă,
Ca luna ce-n fereastră s-așază să ne vadă.
Sărutul tău e vifor, e dulce blestemare,
Un leagăn de ispită, de dor și alinare.
Te vreau așa, gingașă, sub palma mea deschisă,
Ca floarea ce se-nchină sub roua ei prelinsă.
Să mă respiri adânc, să te deschizi, să-mi chemi
Atingerea-mi ce-ți umple un infinit de vremi.
Și-n noaptea asta sfântă, cu trupuri ce de dor suspin,
Să ardem amândoi, să fim un foc divin.
Să nu mai știm de clipă, de lume, de păcat,
Să fim doar noi, iubito, un suflet desfătat.